Ca intelectual angajat, el s-a exilat autoimpus în ultimii ani (în Berlin și Trieste), motivând această decizie prin disprețul față de politicile autoritare ale regimului Fidesz, pe care le consideră o amenințare la adresa democrației și umanității. Critica sa nu este doar generală, ci se concentrează pe aspecte concrete, precum controlul asupra instituțiilor (media, justiție, educație), poziția ambiguă față de agresiunea Rusiei în Ucraina și promovarea unui naționalism xenofob.
Principalele aspecte ale poziției sale:
• Critică la adresa “democrației iliberale”: Krasznahorkai a descris regimul Orbán ca pe un sistem care aliniază universitățile, teatrele, agențiile de știri independente și industria cărții la un model autoritar, ceea ce împiedică libertatea de expresie și acțiunea colectivă. În romanul său Baron Wenckheim’s Homecoming (2019), unii critici au văzut o alegorie la tirania orbănescă, unde un personaj misterios simbolizează incapacitatea societății de a reacționa, evocând chiar asemănări cu figura lui Orbán.
• Poziția față de războiul din Ucraina: El a calificat neutralitatea Ungariei – care condamnă invazia, dar blochează ajutor militar UE și critică Ucraina – drept “fără precedent” și “lipsită de logică”. Într-un interviu pentru The Yale Review (februarie 2025), a declarat: “Cum poate o țară să fie neutră atunci când rușii invadează o țară vecină? Acest regim maghiar e un caz psihiatric. Cum poate fi neutralitate când rușii ucid oameni?” El subliniază că Ungaria însăși a fost invadată de ruși în trecut (1956), făcând poziția actuală și mai absurdă și inumană.
• Dispreț personal față de Orbán și cercul său: Krasznahorkai l-a numit pe Orbán “o tragedie” și pe subalternii săi “falși profeți foarte vili”. El vede în politicile guvernamentale o “nebunie a lumii moderne”, care vorbește de tehnologie și viitor în timp ce ignoră suferința umană, generând o atmosferă de frică și conformism – un “doom metafizic” pentru Ungaria. În interviuri recente, a exprimat “groază” față de alinierea lui Orbán cu figuri ca Donald Trump și Vladimir Putin, legând-o de o mentalitate “psihiatrică”.
• Context mai larg: Deși operele sale (cum ar fi Satantango sau The Melancholy of Resistance) explorează teme apocaliptice și distopice, Krasznahorkai evită să-și eticheteze romanele ca mesaje politice directe, dar le vede ca reflecții profetice asupra degradării societății. El a criticat și reacția Ungariei la criza refugiaților din 2015, comparând-o cu viziuni distopice din propriile cărți, unde amenințări umflate duc la panică și diviziune.
Paradoxal, imediat după anunțul Nobelului (9 octombrie 2025), Orbán l-a felicitat pe Facebook, numindu-l “mândria Ungariei” – un gest văzut de critici ca oportunist, dată fiind ostilitatea evidentă a scriitorului. Poziția lui Krasznahorkai îl plasează ferm în tabăra opoziției liberale și anti-autoritare, aliniindu-se cu alte voci intelectuale est-europene care contestă populismul de dreapta. Această atitudine i-a adus respect internațional, dar l-a izolat în țara natală, unde regimul controlează discursul cultural.
